“Femeia şi-a pierdut conştiinţa pe stradă din cauză că intrase în comă alcoolică” (pentru cei ce cunosc)

Cam târziu să spun povestioara asta, dar cum zic întotdeauna Better late than never. Am fost la şcoala în vacanţă. Rogu-vă, nu fiţi uimiţi. Am menţionat mai demult că sunt a true geek. La rugămintea unei profe ale mele (Roxana, ţineţi-o minte… vă voi mai spune multe despre ea) m-am alăturat la CARE (centrul de acţiune şi responsabilitate în educaţie, centru găsit în CNB George Coşbuc, sala 17) unei echipe de debate (numită pe atunci Watch Out şi alegoric “Păzea!”) formată din el L şi Yana. Eu nu mai făcusem debate în viaţa mea, iar aştiălalţi se jucaseră doar cu ideea.

Facem noi un training de luni până vineri (când am avut primul meci). Şi-apoi sâmbătă veniră alte 3 meciuri. Am câştigat un singur meci… de care am fost şi încă suntem mândri. I-am bătut pe Argo 1 (In ya face, Şerban!) ca n-aveau caz. Uimitor, ei cu experienţa lor de 2-4 ani, noi cu cea de 4 zile “rofl”.

Un pic cam demoralizaţi, când să ne ducem spre casă şi când ne era lumea mai dragă că aveam să dormim liniştiţi pentru prima oara săptămâna aia, ne opreşte Roxana: “E concurs de public speaking mâine.” Am zis nuuuuuuu…. şi nu a rămas pâna la 4 dimineaţa duminică când mi-a trecut prin cap adevărul şi-am fo iluminată (adică s-a aprins beculeţul în căpşor) şi mi-am adus aminte că sunt bună la public speaking şi de ce să nu încerc să fac ceva la care mă pricep?

Mi-am scris speech-ul şi la 9 m-am prezentat cu el (în mână căci nu prea-l ştiam bine) şi-am fost groaznică. (PS. Am o voce de sclifosită/mironosiţă, mai ceva ca Andreea Marin …. shudders…. nu credeam că este posibil, dar am văzut filmarea mai târziu). Şi chiar cu toate acestea, tot am trecut mai departe pe naţională. Yay! (era să scriu Zaz!… cine foloseşte diacritice ştie). Eu am luat locul II, Iulian (un tip foarte ok din Ploieşti) locul I, el L locul III, Şerban 4 sau 5 (acesta fiind jigodia de om din Ploieşti… desigur, o spun cu cel mai mare drag) şi o tipă Alexandra (care mi-a şi fost colegă de cameră la naţională) tot 4 sau 5… mă lasă memoria.

Oricum, 3 săptămâni mai târziu… Ne-ndreptarăm spre Timişoara la Naţionala Discriminagora (am uitat sa menţionez ca subiectul concursului era “Măsurile afirmative sunt benefice pentru copiii romi”)… dar această poveste vă voi povesti altădată.

As always, dacă nu înţelegeţi nimic, e vina voastră

Vă pup,

Jesus

Once you go black, you never turn back.

Ceaiul verde are aceeaşi aromă ca apa în care a fiert spanac… yummy. You can imagine my delight.

Nu, dom’le. Ceaiul negru-i cel mai bun, antioxidanţi sau nu.

The Christ

Ca tot liceanul, adică indecis, na şi dă-ţi pumni şi palme peste faţă (metaforic vorbind… asta dacă nu eşti mai masochist din fire) si decide-te ce vrei să faci la facultă.

Thank God, or Buddha, or Darth Vader or whoever… la mine n-a fost nevoie. Primăvara asta mi-am luat calităţile şi defectele la rând şi na c-am şi aflat la ce’s bună. Politică, dom’le! Am un talent a înşira aberaţii şi mai şi fac poporul să le creadă! Ha! D-acum vine partea grea. Căutarea ptr faculta potrivită. Că. deh, dacă visăm de la 10 anişori la Oxford sau Harvard, tot ceva în străinătate trebuie găsit. Da’ mai greu cu părăsitul familiei şi prietenilor aşa că Anglia sau America nu’s de mine. Şi dă şi mai caută…

… Într-un final pe ce-mi cad ochii? Pe Grecia. Îi mai aproape de Românica mea mult iubită, şi-i mai mumoasă ca alte locuri. Salonic îi un oraş fain, îmi zic. So, there we have it, Greece it is. Nothing interesting so far… dar să vezi ce-o ieşit când am făcut cunoştinţă cu greaca. Vai şi amar de univers. Ce să înveţe Gizas? Nu, nu cum să zică “bună ziua”, “bună seara” sau alte prostii de genu’… ci “Iepuraşi pufoşi şi roz”

The Christ signing off with a fond… κουνελάκι αφράτο ροζ (“kounelaki afrato roz” pentru acei care n-au fost binecuvântaţi în a învăţa alfabetul grec)

personaje: eu, Silviu (frate-miu)

eu: Dude, am luat premiul II! Lookie!

Silviu: Haha… lol… so there’s even a bigger nerd in that class than you?

a geek forever (and proud of it), I salute you

The Christ

Cum viaţa se petrece pe messenger vara (că na, îi cald şi măcar radiaţiile de la calculator nu dor), lectura mea suplimentară constă în a citi statusuri… deunăzi văzui statusul profesorului meu de psihologie: “boraci, mâine vă dau diplome”. M-a ofuscat, vă daţi seama… nu, nu pentru ca m-a ofensat cuvântul folosit de profesor pentru a se adresa compatrioţilor mei de liceu, ci pentru că oligofrenia m-a lovit din nou. Ce să-nsemne oare “boraci”? Dă un ctrl+T în firefox şi ia să ne uităm noi în DEX…

… căutare: boraci … rezultat: “BORÁCI s.n. Unealtă portabilă, acţionată manual, prevăzută cu un burghiu mişcat de o roată cu clichet şi cu ajutorul căreia se dau găuri în piesele metalice mari, greu transportabile. – Cf. germ B o h r e r.”

And now was the time I questioned myself: “What the #¤%& is wrong with this picture?”

Desigur, mai buimăcită ca nicicând, îl întreb eu pe profesor ce vrea să înseme tot statusul ‘cela. Răspunsul fu unul simplu… un link către acelaşi DEX cu un alt rezultat: “borác, boráci, s.m. (reg.) copil.”

Duh *slaps self* Ori nu ştiu eu să caut în DEX, ori DEX-ul mă urăşte… Prefer a doua variantă.

Till we meet again, boraci, fond adieus to you all,

The Christ

mdaaa (îmi aduce aminte de un moment când eram cu trupa la o sală de repetiţii şi făceam sound-check…. solista la microfon (timidă): 2, 10. 2, 10… proprietarul (cu sprânceana “elevată”, se apropie de microfon si zbiară): Coaie, ţâţe! (apoi calm, către solistă): Aşa se face sound-check, domnişoară)

Cred că voi urma exemplul solistei (rather than the owner’s) şi, timid, AA style, voi începe cu un: Bună, eu sunt Jesus.

Intenţia mea cu acest blog (pe lângă motivul de a deveni şi eu “cul”, desigur) este să notez evenimentele mai… memorabile (a se citi stupide, poate chiar amuzante) din viaţa mea. Posturile vor fi cel mai probabil scurte (mi-i lene să scriu mult şi de inspiraţie duc lipsă). Rogu-vă, ierta-ţi greselile gramaticale viitoare (sau poate chiar prezente). Deh, oligofrenia îi rea cu noi.

PS: username-ul meu nu este menit să insulte pe nimeni sau nimic. Este o simplă poreclă.

From now into forever, vă urez Poftă bună! şi Indigestie uşoară!

yours trully, The Christ